Dupa un sezon de folosire, am fixat cateva concluzii.
Soba arata bine, a ajuns cu o parte de vermiculita sparta, dar este in regula si asa.
O prima dificultate a existat inca de la inceput, la aprindere.
Trebuie o pregatire buna, lemne uscate, iar usa nu trebuie inchisa complet o vreme (aprox 10 minute).
Caldura emanata prin radiatie termica este prima resimtita, evident, in fata usii de sticla (chiar si pana la 3m distanta). Convectia aerului in incapere apare mai tarziu, dar desigur, asta depinde de pozitionarea sobei.
Greu de realimentat in timpul arderii (fum inevitabil). O idee mult mai buna este sa realimentam cand mai exista doar jar.
Autonomia depinde de lemn, dar poate fi pana la 4 ore. In sensul ca dupa 3.5-4 ore ai sansa sa realimentezi peste jar care inca exista.
Totusi, o astfel de perioada se atinge doar daca inchidem aerul principal si partial cel pentru evitarea afumarii sticlei.
Combustia secundara, desi minimala, este spectaculoasa. Cand se atinge un anumit regim, reuseste sa reaprinda gazele care altfel ar fi risipite. De aici rezulta o emisie termica suplimentara, implicit o economie de lemn.
Soba are un adaptor pentru horn. Am continuat cu burlan de 130 mm diametru si 2mm grosime perete de la Dedeman.
Pentru etansare am folosit silicon auto rezistent la +300 grade (temp reala la evacuare este mai mare, dar siliconul inca rezista).
Condensul pe interiorul burlanelor este insa o mare problema. In niciun caz nu ar trebui sa folosim lemn semiuscat sau mai rau, verde.
Un alt mic incovenient ar fi faptul ca suntem nevoiti sa deschidem usa mare de sticla pentru a scoate tava cu cenusa.
Odata ce se termina jarul, inertia termica este redusa. Nu putem compara cu o soba de teracota din punctul asta de vedere. (vermiculita are de fapt un rol si un comportament diferit de cel al samotei).
Am compara lucruri diferite, dar multi dintre noi chiar de acolo venim, de la soba de teracota.
Daca ne imaginam ca o incarcam seara si va fi calda dimineata, categoric nu e asa. Va fi rece. Doar existenta cenusii ne mai spune ca a fost foc acolo.
Cu toate astea, nu m-as intoarce niciodata la o teracota.
Desi curge condens pe interiorul burlanelor, are inertie termica relativ redusa, scoate fum la realimentare, se aprinde greu, este mai micuta decat m-am asteptat, plusurile sunt mai multe sau cel putin in opinia mea, inclina balanta catre o noua achizitie, acelasi model.
Ma refer la aspect, robustete, economie, controlul aerului necesar arderii, independent al celui care mentine sticla curata (corect ar fi mai putin afumata) si la existenta combustiei secundare.